Poate da, poate nu!

Poate la iarnă va fii caniculă
şi ne vom plimba împreună,în tricou,
prin Paris.
Poate ai să verşi cafeaua ta cu aromă
de mentă şi scorţişoară pe genata mea
galbenă cumpărată de la un afircan
care mi-a spus că sunt frumoasă.
Poate  îţi vei cere iertare…
Poate vom zâmbi amândoi şi ne vom amuza.

Poate am adus împreună toamna
atunci când ne priveam într-un mod excesiv,
de la depărtare.
Tu ai clipit primul, ca de obicei.
Poate eu nu voiam să pierd nicio secundă
din privirea ta, nu doream să irosesc nimic.
Sau poate ochii refuzau să se închidă, de frică.
Poate tu nu ştii cum se petrec lucrurile acum,
nu întelegi esenţa gesturilor mele şi
mirosul ploii impasibile.
Poate nu vei înţelege nici frumuseţea
curcubeului de după.
Poate vom merge la munte să atingem
soarele şi să facem bungee jumping de pe nori.
Poate vom dansa cu florile, iar apoi
le vom culege pe toate într-o clipă.
Poate, la un moment dat, vom obosii
amândoi să susţinem că totul
decurge aşa cum ne-am înţeles.
Poate vom fi în stare să ne asumăm propriile fapte.
Poate vei spune şi tu ce crezi…
Poate voi spune şi eu ce simt.

Poate te vei plimba pe un coridor
în care lumina difuză te va devora.
Poate vei ajunge la o usă în cadrul
căreia vei pune punct amalgamului
de iluzii şi visuri.
Poate eu voi alerga pe acelaşi
coridor ţinând în pumn, strâns,
o virgulă. Una meschină, de-altfel.
Poate o voi pune lângă tine şi mă voi
uita neîncetat la amândoi. Ce bine vă stă împreună !

Poate ego-ul tău va creşte de fiecare
dată când vei auzi „Nu”.
Poate ar trebui să inventăm o nouă limbă,
doar pentru noi.  Ar fi de vis, nu?
Cum ar suna oare „Vrei să încetezi
cu minciuna, cu joaca asta şi să devii serios?” ?
Poate ar fi la fel de inutil. . .
Poate voi începe să folosesc doar cuvinte
monosilabice şi negaţii.
Poate asta va fi limba noastră : formată
exclusiv din „Nu”. Vorbesc doar eu, tipic.

Poate vom înţelege odată ce şi de ce se întâmplă
toate lucrurile astea inexplicabile
pentru amândoi
şi vom putea privi artificii în Paris.Împreună. Vara.

Întotdeauna există un „poate”, spuneai.
Poate ar fi cazul să renunţăm la el, îţi spun acum.

Roxana Stăneiu (nou editor al blogului. Welcome to our team!)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s