Casa oarba: provocarea Gealan

nu mai am ferestre la casa, de luni.  adica am geamuri, doar ca ele sunt acoperite cu jaluzelele si draperiile. si vor ramine asa toata saptamina. iar asta imi face viata un iad, cind oricum nu era pe punctul de a fi vreun rai. (SIMPA – Bazavan.ro)

La ce va ganditi cand vedeti acest pasaj…? Ei, bine, unii va ganditi ca cineva s-a saturat de vecinii, altii ca e vorba de un VIP care vrea sa scape de paparazii sau ca e nevoie de intuneric pentru a se vedea o proiectie… Toate acestea sunt complet gresite! Chiar daca e dificil de inteles, cel putin la inceput, si Cetin Ametcea (ARHIBLOG) au acceptat o provocare-experiment a celor de la Gealan, provocare ce ii face sa stea cu ferestrele acoperite timp de o saptamana.

Haideti sa o luam cu inceputul!

Totul a inceput de la specialistul Gealan, Alina Vilcu, arhitect al firmei PIANO:TERRA. Ea afirma ca „arhitectura continua natural advertising-ul, fiind doua domenii unde emotionalul si rationalul se intrepatrund si lucreaza impreuna pentru a creea un rezultat functional si frumos” si isi motiveaza devotamentul in advertising afirmand ca „actul de creatie asumat si coerent poate fi pus in practica indiferent de marimea sau complexitatea proiectului. Ideea provocarii Gealan i-a fost insuflata de Bucurestiul vechi, cel „al comerciantilor, negustorilor si a celor multi” care traiau in vremurile de glorie ale Micului Paris, dupa cum ne explicat in articolul din Sfatul Specialistului Gealan.

Termenul de „casa oarba” se refera la casele de tip vagon pe care le intalnim prin centrul Bucurestilor, pe care le admiram, dar totusi ne intrebam cu stupoare (lasand deoparte frumusetea arhitecturala si misterul): unde sunt geamurile? cum pot trai oamenii in intuneric? etc. La o prima vedere ne este transmis un sentiment oarecum ciudat, de parca ar ascunde o poveste. De parca ceva a trebuit zidit pentru a fi uitat in trecut. Ori putem crede chiar ca e un hambar de demult sau ca cine stie ce mostenitor a lasat casa in paragina, dar, totusi, inainte de a pleca a acoperit geamurile de frica „cetatenilor strazii” si in speranta ca se va gasi cineva care sa aprecieze ornamentele, aspectul invechit sau misterul casei. Eu tind sa cred ca o astfel de casa are o poveste pe care ar fi interesant sa o aflam. Sau poate fac eu o legatura nepotrivita cu Mesterul Manole, nu stiu…

Haideti sa vorbim putin si  despre provocare in sine…

Echipa de la Gealan (cred ca toata lumea stie ca ma refer la producatorul de profile PVC) a lansat o provocare cum rar gasim. Timp de o saptamana, doi bloggeri – si Cetin Ametcea (ARHIBLOG) – isi vor acoperi ferestrele cu jaluzele, draperii sau ce au ei la indemana pentru a reconstrui experienta unei case oarbe! Vi se pare usor? Mie nu!

La ce renunta cei doi bloggeri timp de o saptamana?

In primul si primul rand renunta la Soare. De fapt la Luna si Soare. Nu stiu de ce am asociat numai cu lipsa Soarelui acoperirea ferestrelor, pentru ca la fel de importanta e si Luna, cel putin pentru mine care ma trezesc in fiecare dimineata la ora 6 fara 10.

Am vrut intr-una din zilele trecute, miercuri mai exact, cand ma gandeam sa scriu despre provocarea aceasta, am vrut sa particip si eu. Am vrut sa vad cum e sa traiesc o zi in bezna. Spre marea mea rusine nu am reusit si am cedat undeva pe la ora 13. Dupa cinci ore in care am stat intr-o bezna aproape completa (nu, nu mi s-au ars becurile, dar sunt obisnuit cu lumina soarelui, nu cu a becurilor astea enervante) ma simteam ca o pasare intr-o colivie. Simteam ca nu am aer si nu stiu din ce cauza am inceput sa-mi treaca prin cap tot felul de scenarii legate cu ce pierd daca nu descopar geamul. Prima data m-am gandit ca o sa pierd apocalipsa si o sa trebuiasca sa o urmaresc in direct la TV, dup’aia au inceput sa imi treaca prin minte teorii una dupa alta (celelalte au fost mai normale, dar prezentau un interes la fel de mare la momentul acela pentru mine precum si privirea apocalipsei „pe viu”) si nu am rezistat tentatie. Am tras jaluzeaua si am vazut din nou lumina soarelui, mi-am vazut vecina de vis-a-vis stand la cafea cu o alta batranica simpatica, am vazut copiii care alergau prin curtea gradinitei si am mai vazut ceva de care mi-era tare dor… Ceva ce imi lipsea mai mult ca orice altceva. Am vazut Soarele. Cred ca am stat cateva minute bune gandindu-ma cat de putin apreciem lucrurile care ne inconjoara. Daca as mai fi stat cateva ore in „orbie” cred ca m-as fi bucurat chiar si de alinierea aproape perfecta a masinilor adunate in parcarea ce prejmuieste parcul… Credeti-ma pe cuvant, e groaznic in intuneric! Si bloggerii nostri si Cetin Ametcea (ARHIBLOG) stau inca de luni cu geamurile acoperite, va dati seama?

11 lucruri de facut intr-o casa oarba

Pentru ca si eu am primit o provocare din partea celor de la BlogalInitiative, aceea de a o ajuta pe Cristina Bazavan (Bazavan.ro) cu idei despre cum trebuie petrecut timpul intr-o casa oarba am ales sa fac un scurt video 🙂

  1. Asculta un acustic de chitara (sau de pian) – de ce am inceput cu asta? Ei bine, pe mine ma linisteste cand ascult o melodie cantata de un chitarist priceput sau una in care sunetele pianului iti imbie auzul. Efectul relaxant te poate face si pe tine, Cristina, sa uiti de grijile tale pe care le ai pentru organizarea concertului Vunk de saptamana viitoare si te va ajuta sa te relaxezi dupa Webstock cu siguranta 🙂 Apropo, fain speech 🙂
  2. Incearca arta origami – asta vine tot din seria de relaxare 🙂 Poti incepe prin a invata sa faci o floare, ca tot am vazut ca iti iubesti florile. Am gasit eu un tutorial fainut aici. Daca faci sa nu uiti sa ne arati si noua pe blog, ok?
  3. Citeste o carte la intamplare – bine, bine, stiu ca ai multe pe cap, dar printr-o cartea aleasa la intamplare inntr-o librarie micuta am descoeprit „Exercitiul de echilibru” al lui Tudor Chirila si sa stii ca am fost foarte incantat. Pur si simplu am intrat in librarie si am cerut „o carte”. Daca si tu vei face asta, vei vedea ca vanzatoarea se va uita putin ciudat la tine, cel putin la mine s-a uitat de parca as fi nebun, dar dupa ce ii explici ca de fapt vrei doar sa citesti orice, poate chiar ceva ce ii place vanzatoarei, crede-ma ca ii va reveni zambetul pe buze si iti va recomanda o carte de nota 10, caci, deh, vanzatorul e cel care-si cunoaste cel mai bine marfa…
  4. Posteaza zilnic pe blog – de ce sa nu iti impartasesti micile bucurii si cu noi? Cand o poza cu tine in fata ferestrelor acoperite, cand un gand de la concert… mie mi-ar placea, pe bune! Apropo, am citit in ultimul articol cateva detalii despre organizarea concertului Vunk. Nu multi au ocazia sa faca ceea ce faci tu, insa multi am vrea sa stim mai multe din culise 🙂
  5. Apuca-te de curatenie in casa – pe-asta am pus-o dintr-un singur motiv: eu m-am plictisit atat de mult incat eram dispus si sa mananc orez cu betisoare chinezesti asa ca atunci cand nu ai chef de nimic gandeste-te sa speli niste vase :))
  6. Fa-i o farsa unui prieten – recunosc, e putin copilaresc, insa sunt lucruri care iti raman intiparite in memorie si de care vei rade mult timp…
  7. Organizeaza un mini-concurs – ne plac concursurile pe care le faci asa ca la cat mai multe 🙂
  8. Descopera noi prieteni online!
  9. Cauta amintiri in fotografii mai vechi!
  10. Fa-le o bucurie unor copii – de ce? Pentru ca dintre toti oamenii din lume ei merita cel mai mult sa fie fericiti. Fa-ti un nou cont de Facebook si da-te drept Mos Craciun. Suna un prieten si cere-l pe copilul lui la telefon – prefa-te ca esti Zana Maseluta. Pune toate bunatatile din casa intr-un bol si lasa-l la usa pentru copilul vecinului. Copiii de bucura din cele mai mici gesturi 🙂
  11. Cineaza la lumina lumanarii – pai, cum asa sa treaca o saptamana de cand esti cu ferestrele acoperite si sa nu sarbatoresti? Ar fi bine sa-ti faci timp de o cina la lumina lumanarii 🙂 Ca sarbatoresti faptul ca ai petrecut o saptamana intr-o semi-orbire si astfel ai reusit sa te redescoperi intr-o oarecare masura sau ca sarbatoresti faptul ca peste putin timp te vei bucura de lumina soarelui si a lunii, subiectul nu e important, insa nu lasa saptamana sa-ti treaca fara sa faci asta ca nu stii ce pierzi.

Cam astea sunt sfaturile mele, dar daca ai rezistat pana acum, sunt sigur ca vei rezista si de acum inainte 🙂

Cum imi imaginez eu o saptamana intr-o casa oarba?

Cu imaginatia e usor, practica e mai grea 🙂 Sunt chiar curios sa citesc cum va fi de fapt, dar pot sa-mi pun si eu rotitele in miscare si sa ma gandesc la cum as vedea eu toata treaba asta daca as fi in locul Cristinei.

In primul rand, nu m-as gandi ca a trebuit sa-mi acopar ferestrele in urma unei provocari. M-as imagina probabil intr-o lume distopica, cu monstri de sub pat alergand liberi pe-afara, si mi-as exersa abilitatile de lupta cu galeria de la perdea. Sau m-as preface ca podeaua e facuta din lava si as sari de pe fotoliu pe canapea, pe birou, pe biblioteca si pe calorifere – profitam ca nu ne mai vad vecinii pe geam.  Si, daca te simti mai Jackie Chan in ziua respectiva, incearca niste lectii online de kung fu. Gasesti sigur pe Youtube. Si uite ca intr-o zi esti pregatita de al treilea razboi mondial fara prea multe probleme :))

Ai incercat vreodata maratoanele de seriale? Daca da, stii ca merg cel mai bine noaptea, numai cu lumina de la laptop. Ia acoperitul ferestrelor ca pe o oportunitate. Am tot vrut sa revizionez Prison Break si The Big Bang Theory. Si uite asa am mai umplut o zi.

Intre blogger si scriitor nu e un pas foarte mare. Am vazut pana si vloggeri care au ajuns destul de cunoscuti cu cartile lor (John Green, daca am fost prea subtil). As incerca si asta intr-o zi; pe un fundal sonor The 1975 si cu un citat in cap, ce poate sa mearga rau? Acum, poate n-o sa fie un nou ”Pe Aripile Vantului”, dar o nuvela nu poate fi prea greu de scris. Sau chiar o piesa de teatru, nici nu stii ce Shakespeare se poate ascunde in tine.

Cosplay. Arata-mi pe cineva care n-a visat sa faca asta vreodata si o sa-ti arat un mincinos. Intotdeauna mi-a placut de Superman. In a patra zi, mi-as face un costum din carpele din bucatarie si cateva cearceafuri si as sari in pat pana cand nu-mi mai pot simti picioarele. Si sa nu uitam sa punem cateva poze pe Facebook ca sa rada si altii cu noi (sau de noi).

Poate as sacrifica una dintre zile pentru a reface niste legaturi mai vechi. Toti avem prieteni vechi cu care n-am mai vorbit de ani de zile. De ce sa nu incercam acum? Discutiile sunt mult mai bune pe semi-intuneric. Si daca nu iese, ciocolata calda si serialele proaste ne asteapta neconditionat.

Weekend-ul e cea mai buna parte a saptamanii. Si cel mai bun remediu al plictiselii e un chef bun cu toti prietenii si posibil cativa oameni pe care nu-i cunosti. Si in cluburi oricum nu-i lumina, deci n-o sa-i deranjeze lipsa ferestrelelor.

Si sa nu uitam ca ai nevoie de o zi intreaga sa-ti revii dupa o seara cu prieteni si bautura prin jur. Si dupa ce termini, pregateste-te si pentru revenirea la realitate. Poarta ochelari de soare cand dai la o parte perdelele si totul o sa fie ok 😉

Anunțuri

Ultimul zburator – lansarea trilogiei „Promissum”

„Ultimul Zburator” este un film independent, realizat in totalitate din finantare privata. Acest eveniment cinematografic marcheaza un moment important, fiind prima parte a trilogiei „Promissum”, prima trilogie in Realism Magic realizata vreodata in Romania. Toti cei implicati in realizarea acestui film au fost fascinati de povestea lui: Un mit clasic al culturii romane, mitul Zburatorului, spus sub forma unui basm modern. Echipa si actorii au realizat acest proiect pentru ca AU INDRAZNIT SA CREADA!

Povestea

In mitologia romana Zburatorul este un demon de o frumusete rapitoare, care, tulbura mintile si simturile fetelor tinere facandu-le sa tanjeasca dupa iubire. El este considerat de asemenea, o semidivinitate erotica ce simbolizeaza toate formele de sexualitate , a femeilor care tanjesc dupa placerile trupesti. Zburatorul, patrunde prin mijloace oculte in casa si in viata victimei, activitatea sa transpunandu-se in initiere sexuala. In literatura universala, Zburatorul este cunoscut si sub numele de Incubus.

In anul 2012, cand oamenii traiesc intr-o lume dezvrajita si nu mai cred in povesti si-n Zburatori, ultimul dintre acestia, Zanoni, s-a refugiat intr-un vechi conac boeresc, transformandu-se intr-un personaj misterios “care plimba fetele noaptea cu motorul” oferindu-le clipe de placere trupeasca. Intr-o seara, din intamplare, Zanoni ajunge la concertul unei fete, Eliza, cea care-i va schimba radical perceptia asupra vietii si a existentei sale de Zburator. Eliza este o frumoasă tânără de 22 de ani, cântăreaţă de muzică dance/house care se află la debut în industria muzicală. Ea este sustinuta si iubita de Catalin, fiul patronului unui important trust media, dl. Gelu Stroenescu.

Intre Zanoni si Eliza se va infiripa o poveste de iubire, in care aceasta va fi purtata intr-o calatorie initiatica in lumea Zburatorilor. Ea se va auto-cunoaste, va invata sa-si infrunte fricile si mai important, isi va redescoperi trecutul. Astfel ,lumea fantastica se va uni cu cea reala intr-o poveste desprinsa parca din nuvelele magice ale lui Mircea Eliade.
Filmul “Zburatorul” este o frumoasa poveste de iubire ce transcede timpul si spatiul, prezentand o lume fascinanta, demult uitata de o societate atat de cufundata in intunericul materialismului.

De ce „Ultimul zburãtor”?

Pentru că acesta a fost mereu un simbol al marii culturi române, fie că vorbim de capodopera lui Ion Heliade Rădulescu sau de “Calin: File din poveste”. Zburătorul era în mitologia populara romaneasca o fiinţă fantastica închipuită ca un spirit rău, care chinuiește noaptea, în somn, fetele nemăritate și femeile măritate de curând. Zburătorul era o personificare a dorului de bărbatul iubit, a dragostei intense față de ființa iubită. Se considera că „zburătorul” era un bărbat care, în timpul vieții, a fost respins de o femeie și care, după moarte, bântuie femeile de pe Pământ, dar mai ales pe cea care l-a refuzat. Era considerat simbolul iubirii neîmpărtășite.

Acest film se adresează românilor cărora le pasă de soarta noastră, celor cărora le pasă de copiii lor şi de viitorul lor. El se adresează românilor care tac şi privesc cu durere, cum cultura noastră se scufundă mai repede ca Titanicul; cum mediocrităţile şi mizeria iau locul valorilor şi frumuseţilor; cum batjocura, vulgaritatea şi superficialitatea domină mass-media şi influenţează din ce în ce mai mulţi membrii ai tinerei generaţii. Ne dorim ca „Zburătorul” să se adreseze publicului, ce încă mai are un cuvânt greu de spus.

 Zburãtorul în mitologia universalã

Charles Walker - Incubus (1870)

Mitul Zburatorului nu este prezent doar in folclorul romanesc ci si in alte mitologii.

De exemplu, in folclorul german, Zburatorul este regasit in Alp.

In folclorul britanic, tatal lui Merlin era un Zburator.

De asemenea, trasaturi importante ale Zburatorilor se aseamana cu unele caracteristici ale zeului roman Mercur, cu ale zeului grec Hermes, sau cu ale zeului nordic Loki.

Lansarea filmului

O coloană de 110 de motociclişti a traversat Bucureştiul pentru a anunţa lansarea trailerului oficial al filmului „Ultimul Zburător”, în regia lui Ovidiu Georgescu, partea I a primei trilogii Fantasy realizată în România.

Un alai zgomotos de motociclisti a urmat traseul urmat, Bd. Kiseleff – Pţa. Charles de Gaulle – Pţa. Victoriei – Sos. Stefan cel Mare – Sos. Mihai Bravu – Garden Pub Terasa Berarilor, parcurs în condiţii optime; zburătorii moderni au atras privirile curioase ale trecătorilor. Cluburile Chopper Academy, Slow Riders şi Free Riders au fost cele care au răspuns afirmativ manifestului.

La eveniment au participat peste 400 de persoane, dintre care reprezentanţi ai mass-media, bloggeri, colaboratorii şi echipa, dar şi pasionaţii de film românesc.

Petrecerea a început cu proiecţia celui mai recent videoclip al trupei Holograf, “Roua dimineţii”, care  conţine imagini din film. Evenimentul a fost organizat de Asociaţia Culturală Promissum şi a fost susţinut de Premier Palace Group, NEI Guard, Dacris, Visual Strong Impression, Forpeople, Nonsintetic şi InterComFilm, iar MC-ul Marius Bălăşoiu a fost cel care a întreţinut atmosfera pe tot parcursul serii.

Lansarea evenimentului poate fi urmarita integral aici cu sprijinul Hostway

ultimul zburator

Sursele articolului: anzhelamovies, Site-ul oficial Ultimul zburator, live2web

Scrisoare de la un somnambul

Mi-am petrecut ultimele cateva zile ascultand Vunk. Am cateva melodii dintre care nu pot alege, e ca si cum ai incerca sa-ti ingropi jumatate din trecut – merge pe moment, dar tot o iluzie ramane la sfarsitul zilei.

Asa ca iti scriu asta ca sa-mi iau totul de pe suflet. Nu trebuie sa bagi in seama ce spun, nici nu ma astept la asta. Doar stai jos si citeste, pentru ca eu am nevoie sa scriu toate astea si sa stiu ca ajung pana la tine.

Stiu ca ai uitat majoritatea lucrurilor astea, dar mie imi plac detaliile. Imi placeau certurile noastre ciudate si complet inutile, pentru ca am adormit (din nou) pe canapea si ca televizorul a mers toata noaptea, sau pentru ca becul din bucatarie se arsese (din nou) si am mancat pe gresia din hol. Si imi placea cand ne asezam unul in fata celuilalt cu laptop-urile pe genunchi la trei dimineata, fiecare cu melodia lui preferata data la maxim si negandindu-se la vecini.

Mai stii cum radeam de toate cuplurile alea ciudate care se uitau la stele si aberau? Si mai stii cum radeau ei de noi cand stateam cu fata in sus in pat si numaram petele de pe tavan? Si adormeam in statii de autobuz si in vagoane de tren goale si purtam patura asta urata in carouri dupa noi tot timpul si ne bateam cu zapada in fiecare dimineata la cinci jumate fix in parc si ascultam discografii intregi in drumurile fara destinatie cu camioneta ta veche, si ne imbatam la toate nuntile oamenilor pe care nu-i cunosteam. Si lumea se uita urat la noi. Iar noi ii intelegeam.

Si apoi toate au cazut in mai putin de patru minute. Dar sunt sigur ca asta iti amintesti. Si, in special pentru ca tu nu mai esti acum aici, eu o sa ascult toate melodiile care iti placeau la #asasishow, si cand „Doi somnambuli” o sa inceapa, nici macar nu ma voi gandi la tine.

Iar scrisoarea asta i-o trimit acum lui Mos Craciun, pentru ca el va stii cu siguranta sa ti-o trimita oriunde te-ai fi ascuns.

Fost al tau,
Eu.

Tu ma construiesti cel mai frumos

Te-am spart in o mie de cioburi si te-am reconstruit, am respirat langa tine, ne-am invatat unul pe altul sa mergem, te-am sarutat si te-ai ridicat deasupra pamantului, am levitat cand te-am tinut de mana, am mers pe cele mai inguste strazi, mi-ai spus sa inchid ochii si sa te tin strans de mana.

M-ai dus prin cele mai frumoase locuri, am fumat sute de pachete de tigari, am ars mii de bete de chibrit, am adormit unul langa altul de zeci de ori, mi-ai vegheat somnul in multe nopti, ti-am numarat respiratiile cand adormeai pe pieptul meu. Am mers in toate locurile frumoase, am alergat pe toate campurile cu maci, am numarat fiecare fir de nisip in diminetile din vama, am vazut rasaritul de zeci de ori, imbratisati. Am mers cu talpile goale pe toate drumurile, am inchis ochii si am calatorit unde am vrut noi, am facut cele mai proaste glume, ai plans, te-am luat in brate, am regretat lucruri, m-ai sarutat, am vazut zeci de filme, am impartit sute de saruturi in salile de cinema, ne-am strans mainile de mii de ori, ne-am mangaiat chipurile. Te-am facut sa uiti de suparari, m-ai facut sa zbor si sa uit si cum ma cheama. Mi-ai spus tu. Ne-am dezbracat de zeci de ori de haine si ne-am unit trupurile goale in pat. Ne-am lipit unul de altul de sute de ori si cu greu ni le-am dezlipit. Am visat cand am vrut noi, am costruit si am daramat tot. am construit din nou si iar am daramat. Am daruit si am primit, am mancat zeci de mic dejunuri pe terasa la soare, am ingropat zilele cand ajungeam acasa, ne-am amestecat de sute de ori si am respirat impreuna. am uitat cine suntem noaptea si dimineata, pe lumina, am redescoperit cine suntem. Am luminat de fiecare data cand ne tineam in brate. Ne-am facut planuri, am plans, am ras, am oftat, am uitat si ne-am amintit. Sa nu uiti niciodata ca tu ma construiesti cel mai frumos.

Sursa: Blogul lui Otrava, foto: Kevin Corrado, 500px